ia te uită cum mi-a ieşit fericirea la plimbare...
te privesc
şi rămân singură
nimic nu mă poate apăra
îmi ascult plânsul încet fără ţipete ca pereţii
din care a căzut atâta oboseală de casă sfărâmată
ştiu perfect ce am să-ţi spun
poate de data asta nu-ţi scriu
răspunsul pe care îl aştept nu va veni niciodată