(cronica unei morţi neanunţate)
aer stătut
va trebui să intraţi spunea cineva dar nu se vedea nimeni
nu-i auzeam decât vocea
puteţi veni după mine
altă încăpere alt aer stătut
ceasuri toate ceasurile lumii respirau deodată solemn aceeaşi oră
simt prevestirea delir delir după delir
inculpatul e rugat să se prezinte a zis vocea
mă simt împinsă silită să deschid ochii să mă înclin curţii
în jilţuri nu era nimeni
doar trei săbii robă neagră o lumânare pâlpâie încă
sabia din mijloc s-a ridicat
inculpatul e rugat să se prezinte să se prezinte să se prezinte
linişte brusc linişte derută încerc să strig
tăcere ireală
instanţa amână deliberarea se aude iar vocea
frenetic frenetic se leagănă frenetic geamătul meu prin sală
încerc să mă ridic mă uit la el mă uit în toate părţile
chipuri necunoscute
brusc
ţipătul meu dă ocol întregului cer
întorcându-se spre ultima ta răsuflare
ţi-am respirat-o ţi-am respirat-o avidă
răstignindu-mi visele pe un geamăt gândindu-mă că poate
din suflet ne-a crescut aceeaşi rugă
mă dezbrac de lumină mă lepăd de dorinţe mă scutur de flori
mâna mea credincioasă iţi inchide ochii sărutându-i pentru ultima oară
mă ridic mă întorc promiţând singurei mele şanse că mă voi reîncarna
după fiecare zi trăită fără tine
să nu murim singuri pe această siciliană de bach?
