se lasă liniştea în şarpe şi tac şi plâng
îngenunchez lângă eul meu şi-i număr defectele
primesc pe spate biciul ca o otravă ce s-a scurs prin piele
mi-e somn
nici în pahar n-am umbră
o pasăre mă loveşte cu ciocul în obraz
îmi aud plânsul
e frig
nebună îmi pomenesc fluturii în rugăciune
ajută-mă să mor zămislind pruncul
iartă-mă sau risipeşte-mi morţile
care vor urma în noaptea asta
pierdută aştept luna plină ca un măr rostogolit
îmi aşez verigheta în pahar şi privesc
apa mişcându-se deasupra ei
cum clatină lumea de dincolo
ca şi cum s-ar atinge două morminte
astăzi
Dumnezeu îmi va greşi moartea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu