o încercare de a sări din somn de piele de femeie
de mai multe ori îngropaţi uităm
toate urmele lăsate pe lângă pereţi
nu
să nu mă întrebi de ce am îngăduit păsărilor
să sară cu picioarele pe mine
să mă lovească dimineţile cu ciocul în obraz
singurătatea se sprijină pe mine
în toate direcţiile
poate de aceea
numele tău se strecoară în ordinea vieţii
îmi surpă gândurile pereţii amintirile
de aici încolo nu mai este posibilă nici o schimbare
drumul e drept
doar eu privesc cu un ochi în trecut şi unul în viitor
inima mea o ia înaintea celor dusi
pe care i-am constrâns să existe în mine
nu pot exista fără ei
nu aş avea curaj
***
până şi prăpăstiile urlă
buimacă
strâng în pumn
mireasmă de liliac sălbatic
şi salcâm domnesc năpădit de furnici
iubirea asta va trece ca vântul peste ape
îmi spun
