curând deşertul va ajunge la noi

(cronica unei morţi neanunţate)

aer stătut
va trebui să intraţi spunea cineva dar nu se vedea nimeni
nu-i auzeam decât vocea
puteţi veni după mine
altă încăpere alt aer stătut
ceasuri toate ceasurile lumii respirau deodată solemn aceeaşi oră
simt prevestirea delir delir după delir
inculpatul e rugat să se prezinte a zis vocea
mă simt împinsă silită să deschid ochii să mă înclin curţii
în jilţuri nu era nimeni
doar trei săbii robă neagră o lumânare pâlpâie încă
sabia din mijloc s-a ridicat
inculpatul e rugat să se prezinte să se prezinte să se prezinte
linişte brusc linişte derută încerc să strig
tăcere ireală
instanţa amână deliberarea se aude iar vocea
frenetic frenetic se leagănă frenetic geamătul meu prin sală
încerc să mă ridic mă uit la el mă uit în toate părţile
chipuri necunoscute
brusc
ţipătul meu dă ocol întregului cer
întorcându-se spre ultima ta răsuflare
ţi-am respirat-o ţi-am respirat-o avidă
răstignindu-mi visele pe un geamăt gândindu-mă că poate
din suflet ne-a crescut aceeaşi rugă

mă dezbrac de lumină mă lepăd de dorinţe mă scutur de flori
mâna mea credincioasă iţi inchide ochii sărutându-i pentru ultima oară
mă ridic mă întorc promiţând singurei mele şanse că mă voi reîncarna
după fiecare zi trăită fără tine

să nu murim singuri pe această siciliană de bach?

cocorii au trecut şi pe deasupra mea

se lasă liniştea în şarpe şi tac şi plâng
îngenunchez lângă eul meu şi-i număr defectele
primesc pe spate biciul ca o otravă ce s-a scurs prin piele
mi-e somn
nici în pahar n-am umbră
o pasăre mă loveşte cu ciocul în obraz
îmi aud plânsul
e frig
nebună îmi pomenesc fluturii în rugăciune
ajută-mă să mor zămislind pruncul
iartă-mă sau risipeşte-mi morţile
care vor urma în noaptea asta
pierdută aştept luna plină ca un măr rostogolit
îmi aşez verigheta în pahar şi privesc
apa mişcându-se deasupra ei
cum clatină lumea de dincolo
ca şi cum s-ar atinge două morminte
astăzi
Dumnezeu îmi va greşi moartea

amor în doze pentru adulţi

iubirea asta nu are sevă
m-am hotărât
o să-mi pun amintirile la păstrat
bat monedă cu tăcerile mele în tiraj limitat
şi-o să mă las percheziţionată înaintea execuţiei
fără condoleanţe nupţiale

m-am plictisit să tot ocup spaţiul altcuiva
caramba! mă gândeam în sinea mea

o să ies pe stradă
o să ochesc un bărbat să-l urmăresc
pe urmă o să fac ce au făcut părinţii mei ca să vin eu pe lume
hai lasă mofturile şi scuzele de poet
lasă zâmbetele indecente pe care le arunci femeilor
pe toate drumurile publice
totul pare simplu foarte simplu

m-am hotărât
o să fac amor pe scara richter la etajul al treilea
chiar la ora când tu îţi plimbi victima
cu prezervativul în buzunar
buimăcită n-o să observe bătălia carnală
voi doi faţă în faţă fără orgasm posibil
sex anemic
tu aproape întins
ea pe lângă
dând foc amorului
ratare sigură reluată din ajun

m-am hotărât
o să mă las ademenită
hai caramba! îmi spun iar
cascadele astea de intimitate nu te reprezintă
dragule
fără sclifoseli hai încă un sărut clandestin
a fost bine n-a fost
săruturi reunite onomatopeice
vai vai uf au
la întâmplare ochi în ochi
pe moment buze prinse încă în pleoape câteva clipe
pe urmă un vino mai aproape şi un dă-te mai încolo
stai
încă un sărut picătură şi gata
dragoste fără intenţie zăpăcită
fără dat socoteală umblând unul în altul împreună

m-am hotărât
obosită de atâtea minciuni
o să mă prezint singură la starea civilă
o să-mi ard hainele şi identitatea
atât

trenul acesta umblă plângând

nu mai locuiesc aici îngerii

o să-mi ard hainele
o să-mi schimb identitatea
şi-am să las în urmă clişee momentane
cu mine
şi-o coloană sonoră

nimeni nu povesteşte un anotimp de bunăvoie

toţi au murit prin vagoane
trenul îşi continuă drumul
îmbrăcând surâsuri pentru amante
în fiecare gară

îmi revendic dispreţul
pentru că am nevoie de un transplant
de inimă răsfăţată

am avut destulă vreme să uit
cum se-ntind promisiunile
între o sabie şi cealaltă

oare vinerea e zi de vizită la Dumnezeu?

iar

grăbită mai e lacrima atunci când se desfac iubirile
încrederea mi s-a retras în alt continent
mă chinui să înghit izolarea
să uit milioanele de săruturi în poziţiile cele mai absurde
las în urmă leşul singur ca un lup în noapte
eu femeia-goală amestec-de-amantă
singură
cu pământul între pleoape
îmi privesc mâinile
îmi stăpânesc întrebările
îmi fac o prăpastie cadou

minciunile se adună pe borul pălăriei
mi se scurg pe faţă într-un fir subţire
continuu
Dumnezeule
ce grăbită e lumea
ea mereu te creează pe tine
şi de fiecare dată ea devine alta
de câte ori învăţ o iubire
Tu eşti altul