iubirea
iubirea începe de unde ai obosit
îngenunchez lângă eul meu
şi-i număr defectele
sigur că şi tu eşti prea departe
ne-am despărţit până acum de câteva ori
ne-am clădit eşafodul
şi ne-am dat foc
mă sperie fiecare întrebare a vieţii mele
ca o umbră pe care trebuie să o înjunghii
ca pe un strict necesar
amânat
se prelinge aerul irosindu-şi zâmbetul
galbenul definitiv eliberator
blochează evenimentele viitoare
o simplă buclă tăcere somn
palmele mele în rugăciune
vor lovi oglinda în care se mai strâmbă cerul
silabele trag după ele printre sentimente
umbre de adevăr purtând în surâs masca
cronometrându-mi emoţia
frica stă pe scaunul meu şiscrieşiscrieşiscrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu