şi nimeni
până la tine făceam altădată patru cinci salturi
mi se aprind unghiile mă orientez după ploaie
nu nu e bine
cuvintele sar speriate din somn de piele de femeie
am greşit iubirea
nu nu e nimic
mă înabuş deschid cuvintele
mă uit în stânga tu adormit în fotoliu
mă uit in dreapta tu adormit în fotoliu
încerc apa şi râd
îmi lipesc o perlă pe degetul mic
acum pot să văd cum începe un munte
când celălalt nici nu s-a terminat
nimeni nu mai poartă doliu după cocori
visez
visez
când Dumnezeu lipseşte să te iubesc într-o biserică
nu mai înţeleg culorile
răsucesc legăturile cu pământul
apoi le arunc in galaxia a treia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu