în nopţile de insomnie plec smulg îndoiala din mine
şi-mi amintesc de noi
conştiinţa de concubină trece în planul unui vechi sertar
miroase a mentă şi a nufăr
rămân buimăcită fără să am curajul să spun da sau nu
silabisesc numele tău
greu
greu să adun doi cu doi să fiu atentă la unghiile tale
e vremea să-mi răsfiri pletele
acum când merele pârguiesc a doua oară
minune cu trei anotimpuri în jurul a două mâini pline de spaimă
încet cu precauţii să nu se prăbuşească tavanul
pătrundem unul în altul purtând în braţe un singur destin
şi da
da
să domesticeşti dragostea înseamnă să ucizi
flămândă
urc volbură în sânge de bărbat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu