duminică, 22 februarie 2009

dragostea ca un asasin plătit

.





nu am nevoie de haine
ca să-mi ascund tristeţea şi sufletul gol
gândul meu se aruncă zilnic în faţa oricărei maşini în care ai putea fi tu
mi-am strâns trecutul în acelaşi punct de veghe
la capătul unui sentiment
într-un climat intim de nefericire
înfometată
viaţa pe care mi-am dorit-o în pântec
se luptă cu femeia din mine

între atâtea regrete
tocmai am mai adăugat unul:
cocorii mei sunt mai bogaţi acum cu un inel
mă întreb dacă un alt bărbat este răspunsul de care am nevoie
ştiu
e vina mea
pentru că am transformat adevărul într-o minciună acceptabilă
poate de aceea în viaţa mea
volumul este dat mereu la minim


2 comentarii:

patty_35 spunea...

ooo, eugenia.

Iubirea (mai si) "loveste", asa e, dar tu trebuie sa gasesti puterea sa te readuni, daca cumva ceea ce ai scris in articolul de fata face referire chiar la starea ta sufleteasca, la starea ta de spirit.

Maria spunea...

e adevarat trebuie sa ai puterea sa te ridici