gândindu-mă la tine cu sufletul invadat
de vraiştea amintirilor
ultima seară petrecută împreună
îmi păstrează râsul
simt cum îmi scapă printre degete
un viitor ce mi s-a jucat în palmă
închid ochii şi las să-mi cadă braţele
pe pământul ud de cristale
până se vor auzi apele orbind
uite
nimeni nu se îngrozeşte
poţi să pândeşti să asculţi să uiţi
albastrul cum înfloreşte inventând flori
te-am aşteptat
te-am aşteptat să te întorci
să te mai uiţi o singură dată
la mine
apoi
s-a aşternut o linişte dumnezeiască
5 comentarii:
hey. ce motto trist...ufff...pup. te citesc:)
gio!:)
mi-e asa de dor uneori de vremurile alea de acum cativa ani...
am un plic blue de la tine cu stampila canadiana:)
pup pe ici
pe colo
peste tot
hai sa ne razvratim!! sa fim supermanele care-au aruncat lumea in chaos si timpul inapoi!:)
Foarte frumoasa poezie. As scoate insa aceste randuri: "te aud cum suspini şi-mi devastezi tăcerile
apropie-te şi plimbă-mi degetul pe absenţa ta".
ai dreptate. o sa le scot
:)
Trimiteți un comentariu