toate instrumentele de tortură
eu
ucigaşa de la miezul nopţii şi de la ora micului dejun
am intrat în lumea asta frumos răspândită pe ape
cu părul lung şi încâlcit
mirosind a fum de ţigară
îmi ascund lacrimile în ceaşca de cafea
şi-mi imaginez poeme vesele
*
o iubire plecând are ceva măreţ în mişcări
mă trezesc plutind
fragilă şi gata mereu să mă risipesc într-un zâmbet
ademenită într-o iubire care nu se mai petrece nicăieri
*
*
râd politicos la glumele celor din jur
pe buze
îmi stăruie o întrebare vânătă
ca un câine ce trece la nesfârşit printr-un film
*
doi zarzări vin plutind prin aer
să-şi scuture florile peste mine
*
mă întreb dacă eu care
mă întreb dacă nu
dacă în ceasul acesta nu
atunci niciodată
3 comentarii:
nia. ia scoate si tu un (era sa zic album:))) ) un volum.
hai!
n-am ambitie, danuto:)
chiar asa...repejor....in 2 minuti si 3 miscari:)! cuvintelor le-ar placea, sa le scoti in lume, ca s-o colinde. trimite-le, ca zmeul buzduganul, inaintea ta. si noi vom stii. ca vii.
Trimiteți un comentariu