joi, 14 februarie 2008

dacă eu greşesc

e prea toamnă şi nu pot să aleg între noi doi
mi-am câştigat dreptul de a fi opacă şi mi-am pierdut obişnuinţa
de a privi prin mine
carnea îmi este prea vie ca s-o acopăr cu pielea ta
ferestrele te-ascund mâinilor mele tânjind a ispită
te împart şi mă vând întunericului

doamne
cum mă atinge albul ăsta din iarbă
ca o nelinişte răzleţită
alunecând pe umărul tău uitat în iubire
atât de puţin ne trebuie spre a desăvarşi un semn...
e în noi o dorinţă ce curge neîntrerupt
îi rămânem fideli de fiecare dată peste trup peste tâmple
până când inimile noastre se vor copilări cu gândul
încremenite peste iubirea care odată aşezată nu cunoaşte graba
tăcerea îşi desface aripile răvăşind sertarele
chipul tău părăseşte oglinda
ia-mă cu tine
vreau să fiu femeia dintâi sau
ia-ţi dorinţele şi pleacă
prea plini de iubire nu simţim femeia călătoare
cu rădăcinile-n bărbat

fericirea noastră se cheamă putere

5 comentarii:

Prin nopti tacute spunea...

Eh Nie, tu vrei primaveri in miez de iarna...

gyrovague spunea...

pup

eugenia reiter spunea...

eh tu, indigo, m-am tot invartit si nu-mi dau seama cine esti. am ametit. da'mi revin. hai, vino mai aproape:)

gio... tu stii ca eu ma fastacesc repede. uneori, un "pup" de asta aminteste de alte milioane de saruturi in pozitiile cele mai indecente, parol gio... parol!:)

eugenia reiter spunea...

indigoule:)
tu erai...
ce intoarceri miraculoase si neasteptate se petrec in viata mea:)
si tu si gia... amintiri din haaaaaat vremuri
mi-ai starnit bucuria acum c-am descoperit cine esti:)
te imbratisez
peruzeao:)
pup

Prin nopti tacute spunea...

Intr-adevar a trecut mult timp de atunci, dar unele lucruri nu se uita niciodata. Trecutul ne bantuie pe toti, indiferent de vrem sau nu. Si eu te pup Nie si te imbratisez cu drag, mai ales pentru frumosul ce-a rasarit din tine prin scris si poezie.