ki

ce viaţă ce lume

oamenii nu se orchestrează

nimeni nu ia atitudine de violină toţi se tem de contrabas

toată răguşeala e transformată într-un Turn Eiffel

e nevoie de un adevărat jazz în contactele divine

o apropiere modernă de pronosticuri religioase

fără plictiseala posturilor şi abstinenţei

paradisul încă mai reprezintă o mare atracţie

viteza se pregăteşte să întâlnească răul

câteva sălcii zăpăcesc malurilec

brusc toate intimităţile îşi varsă conţinutul valizelor

ocolind peronul unde mă aştepţi cu nerăbdarea domolită de noua tunsoare

la mică distanţă