duminică, 21 octombrie 2012

voalând filmul amintirilor




apoteoza aceluiaşi joc de iluzii în care mai speram că presimţirile nu mi se vor adeveri
încet
m-am abandonat în ambianţa unui suflet cu o naivă convingere
a fost de-ajuns să-mi reazem pe umărul tău capul
şi-am fugit cu o nuntă de gânduri după mine
ai emoţii?
n-am
(tu fato de ce nu-i spui cum se consumă emoţiile şi cum ţi se însăilează fiecare dor în ciuda atâtor şi atâtor mii de gânduri-depărtare?)

nu mai reuşesc să-ţi refac imaginea
mă simt cuprinsă de panică
îngrozită ca un animal înainte de cutremur

îţi asemui gesturile fără să-mi dau seama ce înfăţişări va lua neprevăzutul
de fiecare dată implic în visele mele şi sentimentul prezenţei tale
dau o raită de una singură prin gândul tău
cu încetineala fiinţei care încă te locuieşte
mă pomenesc gândind fără noimă cu o logică adânc răvăşită
furioasă că intuiţia mea nu mai funcţionează atât de impecabil
a fost bine n-a fost
dorinţe de revenire la doi
trupuri mulţumite fără să aibă de dat socoteală
umblând unul în altul
împreună
despărţite
pe urmă un vino mai aproape
şi un dă-te mai încolo

traversez intersecţia zâmbind disperată semaforului
toate drumurile duc la tine
bună gluma

Niciun comentariu: